Pe parcursul anului 2025, România a traversat o perioadă marcată de inflație în creștere, ceea ce a redus vizibil puterea de cumpărare a gospodăriilor. Rata anuală a inflației a urcat la 5,45 % în mai, în principal din cauza scumpirilor la serviciile cu 7,09 % și la produsele alimentare cu 6,53 % (ProTV News). În iunie, România a înregistrat cea mai ridicată inflație din UE, cu un indice armonizat de 5,8 % HotNews.ro, iar analiștii estimează că până la sfârșitul anului nivelul general ar putea ajunge la 6,2 %. Banca Națională prognozează o medie de 4,6 % până în decembrie 2025 ProTV News.
În acest context de prețuri în urcare, consumatorii resimt presiunea la casele de marcat, iar portofelele cotidiene devin tot mai subțiri. Costul vieții a crescut în special din cauza alimentelor și a facturilor la utilități, iar gospodăriile cu venituri modeste simt cel mai acut aceste impuneri. Creșterea prețurilor alimentare reduce posibilitatea familiilor de a economisi, în timp ce scumpirea facturilor de energie erodează bugetul dedicat altor nevoi. Efectul cumulativ al acestor majorări are un impact direct și incis asupra bunăstării sociale și economice a celor vulnerabili.
Pe lângă scumpiri, salariile reale au fost afectate de o creștere nominală a venitului mult mai mică decât nivelul inflației. Deși s-a majorat salariul minim la 4 050 lei de la începutul anului Reuters, scăderea puterii de cumpărare a făcut ca acest venit să acopere mai puțin. Costul real al muncii a scăzut, iar consumul intern s-a temperat, element relevant într-un an în care economia României a înregistrat creștere moderată de doar 1,3‑1,6 % .
Banca Centrală a menținut dobânda de referință la 6,5 % (Libertatea), iar cursul de schimb al leului a rămas relativ stabil datorită intervențiilor pe piața valutară . Cu toate acestea, costurile creditelor nu au scăzut suficient pentru a compensa presiunea inflației, ceea ce a redus apetitul pentru investiții și consum major. Ratele dobânzilor și prețurile ridicate au limitat posibilitățile gospodăriilor de a accesa credite ipotecare sau de consum și au contracarat parțial creșterea salariilor.
Inflația ridicată afectează și modul în care consumatorii prioritizează cheltuielile. Se observă o migrare către branduri mai ieftine și produse generice, în timp ce cheltuielile discreționare – cum sunt restaurantele și turismul – sunt reduse. Acest shift generează presiune asupra afacerilor locale, iar lanțurile de retail sunt nevoite să adapteze promoțiile și să negocieze cu producătorii locale.
Impactul asupra economiei se reflectă și în prognoze revizuite. Comisia Europeană anticipa o inflație medie de 5 % în 2025 (Antena 3), dar ritmul a rămas peste estimări din cauza măsurilor fiscale și a majorării TVA‑ului. Această discrepanță între aşteptări şi realitate subliniază riscurile la adresa stabilității veniturilor populației și necesitatea unor măsuri coerente de protecție socială.
Astfel, deși inflația din 2025 reflectă și presiuni externe, provocarea majoră rămâne modul în care politicile fiscale și monetare pot susține puterea de cumpărare, evitând adâncirea inegalităților sociale.
Ce impact are creșterea salariului minim asupra pieței muncii?
Creșterea salariului minim pe economie este una dintre cele mai discutate măsuri de politică economică, iar efectele sale asupra pieței muncii sunt multiple și adesea contradictorii. În România, majorarea salariului minim brut la 3.700 lei în 2024 și la 4.050 lei începând cu 1 iulie 2024 a fost percepută deopotrivă ca o măsură de protecție socială și ca o provocare pentru mediul de afaceri. Pentru angajați, această creștere înseamnă un venit lunar mai ridicat, cu potențialul de a îmbunătăți nivelul de trai, mai ales în contextul presiunii inflaționiste din ultimii ani.
Pentru companii, în special cele mici și mijlocii, creșterea salariului minim presupune o recalibrare a cheltuielilor operaționale. În sectoarele cu marje reduse, precum comerțul cu amănuntul, construcțiile sau industria textilă, orice majorare salarială are un impact direct asupra profitabilității. Unele firme aleg să transfere costurile către consumatori prin creșterea prețurilor, în timp ce altele caută soluții prin automatizare, externalizare sau restructurare de personal. Există și riscul ca firmele care operează aproape de pragul de rentabilitate să reducă numărul de angajați sau să evite angajările noi, ceea ce poate afecta în mod indirect dinamica pieței muncii.
Un alt efect vizibil este comprimarea grilei salariale. Diferențele dintre salariile de intrare și cele ale angajaților cu vechime sau calificare superioară se reduc, ceea ce poate genera tensiuni interne în organizații. Pentru a păstra echilibrul și motivația în echipe, angajatorii sunt nevoiți să ajusteze și alte salarii, ceea ce amplifică impactul financiar al măsurii.
Pe plan pozitiv, majorarea salariului minim poate stimula consumul intern, deoarece o mare parte din venit este cheltuită imediat în economie. Acest efect multiplicator poate susține creșterea în sectoare precum retailul, serviciile sau turismul. De asemenea, o parte din munca nedeclarată se poate muta în zona formală, mai ales dacă inspecțiile de muncă sunt corelate cu stimulente pentru angajatori.
În paralel, se observă o presiune crescândă asupra zonelor rurale și a județelor cu productivitate scăzută, unde angajatorii mici nu au capacitatea de a susține creșterea salarială fără un sprijin fiscal sau fără măsuri complementare care să stimuleze dezvoltarea economică locală.
